Ada

Cu siguranță, pasiunea mea pentru bijuterie este influențată într-o mare măsură de mediul în care am crescut. Mama este una dintre cele mai creative persoane pe care le cunosc și, de mica, am fost încurajată să-mi dezvolt creativitatea, să dau frâu liber ideilor și să mă joc. Țin minte ca una dintre materiile mele preferate la scoală era lucrul manual. Crescând, am început sa mă joc cu mărgele, pene, bucăți de lemn și orice găseam la îndemână și să creez bijuterii, mărțișoare, care au devenit cadouri pentru membrii familiei.

Mai târziu, am ajuns să fac asta ca pe o mică afacere. Apoi, în 2017 am avut ocazia să învăț de la Liana Sălăgean să lucrez în metal. Iar acesta a fost momentul când mi-am dat seama că asta e ceea ce vreau să fac toată viața. 

În general, mă plictisesc destul de ușor de aproape orice, dar bijuteria, pentru mine, nu are limite. Fiecare piesă e o provocare, îmi place să-mi întrec limitele și mai ales să mă joc. De când am început să lucrez cu metalul, am devenit fascinată de formele sale, de felul în care se topește, se colorează și cum poate fi prelucrat. Tot prin joacă cred ca mi-am definit propriu stil, organic, brut, în care frumusețea metalului e pusă pe primul loc. 

Ceea ce mi-am dorit mereu de la aceasta meserie a fost să îmi găsesc și să îmi dezvolt propriul stil și să fiu recunoscută pentru asta și pot spune ca am ajuns în acest punct, iar asta mă face mai mult decât fericită. În ultima vreme, mai toată lumea cu care colaborez are încredere totală în ceea ce fac și mi se oferă mână liberă pentru a crea piesa dorită. 

Ce crezi că duce un produs la nivelul de artă? 

Nu știu care e granița dintre un produs și arta, eu pun suflet în tot ceea ce creez și nu termin niciodată o piesă dacă nu sunt mulțumită de ea în totalitate. Până la urmă, cred că arta e subiectivă.